Afară plouă,
În casă plouă,
Cu lacrimi,
Ca de rouă.
Afară-i trist,
În casă-i trist,
Am lăcrimat,
Şi m-am rugat.
Afară-i gheaţă,
Ploaia te îngheaţă,
În casă-i frig,
Eu la cer strig.
Mă tot rog, Lui,
Un strigăt de pui,
O rugă, tot să spui,
Doamne, nu putui.
Plouă iar din cer,
Vine iar, nu vrem,
Soare nu vedem,
Norii sunt pe cer.
Fulgeră şi tună,
Pe nori îi adună,
Să tot cadă ploaia,
Pe berbec şi oaia...
Şi florile-s udate,
De lacrimi, curate,
Din cer adunate,
Un pământ străbate.
Dinspre sud sau est,
Mâine de prin vest,
De unde s-o porni,
Vântul cu stihii...
Legănându-se un plop,
Vântul bate; şi îl dezgrop,
Nu îl prinse dezgolit,
E primăvară, şi-a înverzit,
Uriaşul cu pletele în vânt,
Cade puful pe pământ,
O ploaie tot din cer venea,
Silindu-mă să stau în casa mea!
Autor Suzi Mirea
