Un dulce somn uşor,
Se lasă pe un
puişor,
Noaptea, ce-l mângâie
de zor,
S-adoarmă pe un puf
de nor.
Zâna îl veghează, - în noapte,
Să nu-l trezească, o
micuţă vietate,
Până-n zori, când,
se pune şi pe spate,
Să mai tragă un
somn, aşa pe săturate.
Şi, pus a fost, pe
floarea cea din vis,
În pernă moale, ea, i
s-a deschis,
Şi-o rază de lumină,
venită şi din soare,
O întrece şi pe
lună, ce pe cer, acum dispare!
AUTOR Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu