Prin
macii albi să păşesc,
În balerină chiar mă definesc,
Mai pe seară să mă-nveselesc,
La lumina Lunii ei strălucesc!
Sub bolta albă, de albi clopoţei,
Luna coboară, încununaţi sa fie ei,
Sunt felinare în plină natură,
Noaptea ce pare să fie matură.
La Lună nu mă uit şi sunt mai tăcut,
Că Luna nu coboară pe acest pământ,
Sunt cu florile mele într-un jurământ,
Să luminăm grădina şi pe un vânt.
Până dimineaţa în zorii zilei albe,
Când clopoţeii răsar pe mai departe,
Şi noaptea când Luna va dispărea,
Prezentă voi fi cu lumina mea!
AUTOR Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu