Nu mi-e somn şi nu mi-e somn,
De-aş putea să mai şi dorm,
Cu perdeaua, pe la sprâncene,
Cu perdeaua, pe la sprâncene,
Să vină moşul cel cu gene.
Somnul să-mi apară de îndată,
Îl chemai să-mi fie de faţă,
Să m-adoarmă într-un moment,
Până dimineaţa să nu mă deştept.
Să mă visez că sunt isteţ,
Să m-avânt pe un munte răzleţ,
Să schiez la o mare înălţime,
Să trăiesc o mare perfecţiune.
Şi dimineaţa când, mă voi trezi,
În realitatea mea de zi cu zi,
Voi cânta şi mă voi preface,
Viaţa-i un vis care nu se prea-face!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu