Dumnezeu ne iubeşte – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – V –

Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, în egală măsură,

A venit vremea, să ne trezim la adevărata făptură,

Ce zace-n noi, de mii de ani, ... tot ne rotim ...

Când prin cer, când, pe acest pământ, cel iubim,

Dar visul nostru este măreţ, să nu-l dezamăgim,

Să ne iubim mai mult fiinţa, ... şi s-o trezim ...

La viaţa noastră cea adevărată, până nu murim!

Sfârşit

Cum am ajuns Eu - să-ţi scriu - I - II - III - IV

Părintele Nostru – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – IV –

TATĂL, aşa cum v-am spus,

E tânăr şi n-are barbă ca de urs,

E Sfânt, cum n-ai mai văzut pe pământ,

Un chip luminat, cu plete albe, purtate-n vânt!

E TATĂL Nostru, şi-al tuturor,

Părintele Nostru, şi-al nevăzutelor,

Că mult mi-e drag, să-l mai revăd,

De m-ar primi din nou, să-l întrevăd!

Acum vă las şi trec la somn ...

Cine ştie, poate, revin c-un alt episod,

Când m-oi scula, şi nu mai dorm,

Mă pun pe scris, că singură m-am înscris,

În acest mare, maraton!

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ... I - II - III - IV - V

Am fost Acasă, şi-am colindat – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – III –

Toată viaţa, mă simţeam departe de Dumnezeu,

Până când, mi-a apărut în visul meu ...

C-o faţă sfântă, şi nu e greu, să-l recunoşti,

O viaţă aşteptându-l, descris prin multele poveşti.

Ochii mei ca două stele, au văzut, au atins,

Tot nevăzutul, şi o mirare, m-a cuprins ...

Cum de, şi-a arătat adevărata faţă,

Mie, ce nu-ndrăznesc, a-i face faţă ...

M-a cuprins aşa, o mare bucurie,

La calmul ce-l avea pe faţă, sincer să fie,

O privelişte frumoasă, ca-ntr-o împărăţie,

Unde ar putea să fie? la Tata cu multă iubire.

Am fost Acasă la El, şi-am colindat ...

Vă las acum, voi reveni, să nu cad în păcat,

Că vremuri bune, şi calde se anunţă,

Lumină, Pace, din această poezie micuţă!

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ... I - II - III - IV - V