DIN CHIPUL LUMINOS

Din chipul luminos,

Al lui Iisus Christos,

Răsare lumina sfântă,

Pe pământ în jos, venită,

Într-o smerenie desăvârşită!

Autor Suzi Mirea

O SCÂNTEIE DINTR-O LUMINĂ

                           

                        

                                          

Visătoare sunt mereu,

De un albastru şi bleu,

Le-aş cuprinde eu mereu,

În nuanţe de violaceu.

Mă încântă şi turcoazul,

Să vină la mine și, curajul,

Să mă duc pe căi ascunse,

Să privesc cum sunt atinse.

Să m-avânt în soare, aş vrea,

Şi un galben năucitor strălucea,

Spre mine cu un surâs venea,

Să mă ţină în braţe, ar vrea.

Eu mă las dusă pe-un nor,

Şi nu mai vreau să cobor,

Să fiu la înălţime să zbor,

Cu aripi ce îmi cresc de zor.

Dulce a ta fiinţă divină,

Te înalţi pe cer să vină,

O scânteie dintr-o lumină,

Să străluceşti, precum o divă.

Pe Pământ cobori acum,

Lumina să fie în casa, orcui,

Cine vrea să o primească,

Din belşug soseşte-n casă.

De va vrea să o primească,

Orice fiinţă dumnezeiască,

Sa o lase, va intra…în casa

În care va cere, aşa ceva!

                   

 

 AUTOR  Suzi Mirea

BUNICA

Bunica şi bunici,

Pe trotinete pitici,

Se-ntrec cu alte fiinţe,

Cu nepoţii, în neputinţe!

Bunici şi bunicuţe,

Pe trotinete micuţe,

Se-ntrec şi sunt plinuţe,

Cu nepoţeii sunt, pe uliţe!

Autor Suzi Mirea

UN ULTIM ZBOR

Mulţumesc Soare, că mă încălzeşti,

Trimite-mi razele tale boiereşti,

În zbor un fluture se înalţă,

Un ultim zbor, înainte de vacanţă.

Se bucură şi, îi multumeşte,

Soarelui ce cald îi zâmbeşte,

Şi mâine va veni, să colinde,

Prin văzduh, în razele-i călduţe.

Se bucură de zborul acestei zile,

Din Toamna aceasta, unde visele,

Se spulberă, şi nu mai revin,

Până la anul, când cerul este senin!

Autor Suzi Mirea

NOIEMBRIE

Sub razele soarelui de-afară,

Mă mângâie o rază uşoară,

În Noiembrie, un vis de Toamnă,

O blândă vreme, la început de Iarnă.

În razele soarelui blând,

Ce-mi scaldă faţa râzând,

Mă-ncarc cu energie solară,

Într-un sfârşit de, Toamnă rară.

Un anotimp ce-ntârzie în timpul lui,

Cu nămeţi şi zăpada frigului,

Nu-l sperie nici pe amicul Soare,

Ce străluceşte cu-atâta ardoare!

Autor Suzi Mirea

ÎNGERII NATURII

Astăzi, mi s-au descoperit,

Îngerii Naturii pe lacul amintit,

În farmecul lor de steluţe argintii,

În grupuri de mai multe stele vii

Spre o mai bună cunoaştere a mea 

S-o înţeleg mai bine pe Mama Natură,

Pe lacul din circul, de mică statură,

Multe lucruri au venit, tot privind,

   Prin ochii mei albaştri,

     O mie de stele sclipind! 

Autor Suzi Mirea

UNUL ESTE DUMNEZEU

Înainte să adorm mi-au picat aceste versuri în gând

UNU este Dumnezeu

UNU este Fiul LUI

UNA este Maica Domnului

Marea Familie a Cerului

Deşi cerusem altceva în cursul zilei, a mi se revela în data de 11.11 o zi specială de altfel, am primit cu totul altceva, mi s-a adus în prim plan Apocalipsa. Afară era o noapte ca de păcură, densă, cei de acolo erau fiinţe care lucrau pentru întuneric, pentru că, chiar eu am salvat mai multe cunoşţinţe de-ale mele înainte de această noapte, spunându-le şi arătându-le ce scria acolo, că lucrează pentru ..., mi s-a spus că cei de afară nici nu pot mânca pentru că nu văd nimic in jurul lor!

Nu dau explicaţi şi nici nu am pretenţia să mă credeţi, vreau doar să meditaţi la aceste cuvinte şi să fim mai precauţi în ceea ce gândim, spunem, ceea ce facem în fiecare zi care ne este dată pe acest pământ!

Drum Drept în Lumină, Adevăr, Linişte şi Pace !

ROADELE STEJARULUI

Căpăcelele de ghindă,

Pe pământ îl inundă,

Toamna când se usucă,

Trecută-i vara, acum pică!

Ghindele stejarului,

Roadele anului,

Sunt acum pe jos,

În stratul generos!

Frunză de stejar,

Toată vara eşti umbrar,

Pică frunză, îngălbenită,

Că Toamna e, ca şi trecută!

Autor Suzi Mirea

POMII ÎN TOAMNĂ

Pomii în toamnă, s-au îngălbenit;

Frunza şi-o pierde, nu mai-e-nfrunzit,

Doar crengile, ce-a ramas de el,

Frumuseţea ce şi-o arată, într-un fel.

Pică frunză, când vântul nu-i o scuză,

Să te ocolească, mai că te refuză,

Într-o rafală mare de n-ar revine,

O ultimă frunză, să pice de la sine.

Copacul în floare s-a dus de mult,

Nu mai arăţi în splendoarea din trecut,

Eşti uşor trist, că vremea te-a învins,

În florile dalbe, în crengile de nins!

Autor Suzi Mirea