Pomii în toamnă,
s-au îngălbenit;
Frunza şi-o pierde,
nu mai-e-nfrunzit,
Doar crengile, ce-a
ramas de el,
Frumuseţea ce şi-o
arată, într-un fel.
Pică frunză, când
vântul nu-i o scuză,
Să te ocolească, mai
că te refuză,
Într-o rafală mare
de n-ar revine,
O ultimă frunză, să
pice de la sine.
Copacul
în floare s-a dus de mult,
Nu
mai arăţi în splendoarea din trecut,
Eşti uşor trist, că vremea te-a învins,
În
florile dalbe, în crengile de nins!
Autor Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu