Peste umărul meu se-așează,
Un fulg, ce nu mă deranjează,
Din cerul alb, ce-a poposit,
Pe fața mea, repede s-a și topit.
Un altul vine-n grabă, în vremea caldă,
Mă ocolește, se depune în stratul de zăpadă,
Să-i reziste timpului de-afară,
Prin vremea blândă, gerul se strecoară.
Peste umărul meu s-a depus,
Fulgii, ce curg neîncetat de sus,
În grămezi și-n grămăjoare,
Pe stradă sunt în stratul mare.
Cerul înzestrat în ninsoare, de un alb s-a pictat,
Pe Iarnă-o pregătește, în halat de doctorat,
Și pe crivăț îl privește, ca un bun avocat,
În Serbarea Iernii, nu-i vreme de judecat.
Sunt cu ochii sus pe cer,
În smerenie se-ntrec nițel,
Cu, cadoul s-atingă un țel,
În om curat, cu suflet de înger.
Închide ochii și așteaptă,
Pe Noul An, cu inima-ncărcată,
De Iubire, de Pace, ce se revarsă,
Din Casa Cerului, ce în alb excelează!
Autor Suzi Mirea
