CASA CERULUI

Peste umărul meu se-așează,

Un fulg, ce nu mă deranjează,

Din cerul alb, ce-a poposit,

Pe fața mea, repede s-a și topit.

Un altul vine-n grabă, în vremea caldă,

Mă ocolește, se depune în stratul de zăpadă,

Să-i reziste timpului de-afară,

Prin vremea blândă, gerul se strecoară.

Peste umărul meu s-a depus,

Fulgii, ce curg neîncetat de sus,

În grămezi și-n grămăjoare,

Pe stradă sunt în stratul mare.

Cerul înzestrat în ninsoare, de un alb s-a pictat,

Pe Iarnă-o pregătește, în halat de doctorat,

Și pe crivăț îl privește, ca un bun avocat,

În Serbarea Iernii, nu-i vreme de judecat.

Sunt cu ochii sus pe cer,

În smerenie se-ntrec nițel,

Cu, cadoul s-atingă un țel,

În om curat, cu suflet de înger.

Închide ochii și așteaptă,

Pe Noul An, cu inima-ncărcată,

De Iubire, de Pace, ce se revarsă,

Din Casa Cerului, ce în alb excelează!

Autor Suzi Mirea