vineri, 31 iulie 2015

MI-E DOR … DE UN SUFLET CĂLĂTOR



Mi-e dor de un suflet blând,
Să-l caut pe drum umblând,
Să rătăcesc pe cărările umbrite,
Întunecate şi de ploi mărunte.

Mi-e dor de un suflet cald,
Să vină cu un inel de diamant,
Şi c-un vers eu, l-am şi mângâiat,
Văzându-l eu pe el, îngândurat.

Mi-e dor de un suflet blajin,
Cărările să le urc cu el mai lin,
Toată ziua de-ar fi să ne iubim,
Şi-o mângâiere de la lună să primim.

Mi-e dor de un suflet prea frumos,
Cald şi cu renume de Făt-Frumos,
Aş merge cu el chiar şi pe jos,
Călătorind prin universul glorios.

Mi-e dor şi iar mi-e dor,
De un suflet călător,
Poate să zboare, şi pe un nor,
În somn să mă sărute cu dor.

Mi-e dor cuvinte de amor,
Ce vin acum spre mine-n zbor,
Şi pe iubit, îl aştept de zor,
La un popas între cer şi-un nor.

Şi cum eu, am să şi zbor,
Să fiu precum un călător,
Între un cer şi un pământ,
Visez de când eu m-am născut.

Eu mă visez ca şi o stea,
Zboară chiar deasupra mea,
Mă defineşte şi mă veghează,
Ca o lumină clară de la distanţă.

E steaua mea, ce, îmi dă viaţă,
Când dispare dis de dimineaţă,
Mă colindă, şi noaptea mă inundă,
Cu razele ei calde de lumină blândă.

Şi-acum mă trezesc cu dor,
Un dor nebun şi-ameţitor,
Ce mă valsează pe un nor,
Să-mi spună că sunt un visător.

Între două lumi sublime,
Eu mă ancorez pe mine,
Cazi, tu stea şi pe pământ,
Să fiu vrednic ca un sfânt!



AUTOR  Suzi Mirea

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu