PĂSĂRILE ÎN CONCERT

În livada cu mulţi nuci,

Mai veni să cânte şi cuci,

O mierlă veni pe val,

Să cânte şi ea din caval.

O pitulice sosi în zbor,

Să mai cânte cu mult dor,

Vrăbiuţa veni din zbor,

Aripi, fălfăind de zor.

Păsările cântau în cor,

Conduse de un pitigoi,

Dirijorul vine îndată,

Să le arate o cântată.

Lua poziţia de drepţi.

La apel nu erau toţi,

Şi concertul dă să-nceapă.

Furişat într-un coteţ,

Dă să latre şugubăţ,

Un câine mai îndrăzneţ.

De acum poate să-nceapă,

Concertul în mare grabă,

Şi se puse pe cântat,

Fiecare într-un salt,

Pe mai mult de două voci,

Ele sau aliniat.

Cânta duios şi melodios,

Pe sus şi pe tonul de jos,

Într-un cor se unificară,

Glasurile de zburară,

Până la pasărea Phoenix,

Ajunse ele de cântară.

Le aplaudă de îndată,

Pentru concertul dat în stradă,

Le mulţumi pentru decadă,

Îi mai pofti şi altă dată,

Şi le ură să renască,

Ca Pasărea Phoenix,

Din cenuşă adevărată!



 AUTOR  Suzi Mirea