Bucuria
cea mai mare,
Este,
să priveşti o floare,
Răsărită
din razele de soare,
Ploaia
o udă cam tare,
Ea
creşte semeaţă în zare!
Pe
culmi, ea se înalţă,
Cu
o faţă zâmbăreaţă,
Şi
în razele solare,
Străluceşte
şi mai tare!
Şi
se unduieşte-n joacă,
Când
vântul o apleacă,
O
leagănă şi îi şopteşte,
Îi
cântă şi îi zâmbeşte,
Din
petale îi dă de veste,
Că
e mulţumită tare,
De
a lui poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu