Oac,
oac, broscuţa e pe lac,
Nici
greierele nu-i veni de hac,
Precum
este el un saltimbanc .
Pe
nufăr, îl tot deranjează ,
Pe plajă, într-un fel se
aşează;
Oac,
vine ploaia, şi pe înserat,
Că
tare mult s-a mai înnorat .
Şi
pe mal tu chiar mai vrei,
Să
te usuci pe ale tale piei,
Verde
eşti printre costrei ,
Doar
ochii, ţii se văd prin ei.
Lacul,
este originea ta natală,
Te
simţi ca într-o baie originală,
Înoţi
printre nuferi şi trestioară ,
Acolo
trăieşti tu întreaga vară .
Şi
iarna când te surprinde ,
Îngheaţă
lacul şi te prinde ,
Sub
zăpada care se întinde,
Pe
tot lacul albul îl cuprinde!
AUTOR Suzi Mirea