Tu
eşti dulce de acum,
Primăvara
te-nfloreşte,
Copacul
alb întinereşte.
Ramurile-ţi sunt cam blegi,
D-atâta floare de pe crengi,
Toate sunt prea încărcate,
De
ciorchini albi, înflorate.
O albina vine şi te miroase,
Nectarul ţi-l ia, şi te descoase,
Tu
il dăruieşti ... cu plăcere,
Când
floarea, ţi-i se duce,
Rămâi
gol doar cu frunze,
Până Toamna când, revine,
Şi
frigul de-afară te răpune.
Şi
ale tale frunze verzi,
Cad
acum, vin în grămezi,
Pe
pământul de-l îngraşă,
Stratu-i
bun el se aşează.
Primavara,
când va veni,
Razele
soarelui te va-ncălzi,
Şi
tu vrei, mai să te-ncalţi,
În frunze, flori, tu te înalţi!
AUTOR Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu